Wolf von Aichelburg - Păşi-voi ca un rege

Pãşi-voi ca un rege,
eu care-s cerşetor,
aduc o nouã lege,
un sens izbãvitor.

Voi fi încoronatul,
eu, care plec învins,
deasupra, mai înaltul,
în propriul meu abis.

Salvare aduc, credinţã
dupã ajutor când strig,
celor loviţi - cãintã,
celor furaţi - câstig.

Trãi-voi mai departe,
un blând judecãtor.
Jertfit de voi în moarte
rãmân nemuritor.


traducere Dan Dănilă
Din volumul Wolf von Aichelburg, Gedichte/Poezii
Editura Hermann, Sibiu 1996

Wolf von Aichelburg - Verde

Verde e vântul, clinul povârnit,
preţ de o iubire aici am vieţuit.
Bãtrânul munte fărã vârstã pare,
doar amintirea e bãtrânã tare.

Tãcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zãmislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tãcuţi şi orbi de-a pururi sunt.

şi eu am fost de-al locului şi mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul şi vântul, cu a lor verde fire,
tineri rãmân, doar sieşi mulţumire.  


traducere Dan Dănilă

Wolf von Aichelburg - Hibernaria

Deja e pe aici undeva, încã mutã,
strãinã, statornicã, straşnica iarnã.
Troznind prin crânguri pândeşte
sau poate pe sub brazde se piteşte
ori deghizatã în norii festivi.
Contur de jar, în tot ce ne cunoaşte
şi ne vorbeşte, patrie, obârşie de spaime.
Dar pentru câtã vreme oare?
Copacul nu tresare,
apa e de argint, rãcoroasã şi clarã,
vântul aduce arome din nori
iar soarele prin ceaţã-nfloreşte.
şi totusi, toate drumurile o sã le închidã,
o sã baricadeze uşi, troianul
şi ţãri va pustii, pe rând.
Nu îi cunoaşte nimeni vlaga toatã,
nici unde o sã îşi aseze curtea'nneguratã
pentru serbarea fricii, hohotind.
Ea ştie şi aşteaptã, înarmatã.
Se încred animale sfioase, ori ştiu,
în cel mai de tainã colţ de simţire
cã totu-i doar un vis, o pãsuire,
când se-ascund tresãrind,
unde nu-s amintiri
dar nici alinãri nu pãtrund?
Vizuinã sub glie, afund...


traducere Dan Dănilă

Wolf von Aichelburg - Cuvintele

Cuvintele m-au pãrãsit deodatã.
Închis într-o muţenie seninã
nu mai aştept pe nimeni sã mai vinã,
iar bezna mã cuprinde, furişatã.

Ce ar fi de spus în surda-ntunecare,
şi limba cui, s-ajungã, mai încearcã
pe-a mea, de mine-nstrãinatã parcã?
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.

Sã mai arãt şi sã numesc, îmi ceri,
când sunt de toate strâns împresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tãceri?

Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul,
mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormiţi mã simt nestânjenit,
s-or dezobişnui de mine, cu încetul.


traducere Dan Dănilă

 

Wolf von Aichelburg - Măslinul

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare,
când sub mâna ursitei apãsatã se frâng
despicate din creştet, crengi care plâng,
doar se resfirã, mai curat cuprinzãtoare.

Peste spãrtura din încheieturi rãnite
se-nchide o mantie a tonurilor pure,
de panglici mãtãsoase, frunzişuri clarobscure
ce se încolãcesc în grile aurite.

Mâini întristate, întoarse înspre glie
cu degete frânte în avântul curmat
spre înalt, adieri parfumate strãbat
niciodatã scãzând, coroana albãstrie.

Cu totul din soare, dar nu ucigaşe
raze ce orbesc: un ecou revenind
de-aromate vibraţii, lumini zãmislind
pe sandale de frunze în hore gingaşe.


traducere Dan Dănilă

Wolf von Aichelburg - PONTUS ECHTINOS

Spre mare se avântă în rotunjiri depline
imaculate stânci. Direcţia de-ai şti,
chiar vag măcar, ai acosta cu bine
la poale de Parnas, tărâm de poezii.


Dar te pândeşte din nisip un turn de pază,
auzi soldaţi strigând la intervale,
lopata, la poruncã, greu îşi taie cale
prin lut şi buruieni, în arşiţa de amiazã.


Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncã
dar laşi rãcoarea lor sã te cuprindã-n gând
iar de ţii ochii-nchişi, parcã le-auzi cântând
şi vezi, ca pe sub apã, o lumin-adâncã.


De-ai fi o pasãre, mãcar pentru o zi
n evadãri spre înãlţimi te-ai pierde,
dar ca delfin, prin sori scãldaţi în verde
de-al Lemnosului tãrm brizanţii te-ar zdrobi.


În rotunjiri depline, se avântã înspre mare
imaculate stânci. Pluteşte peste unde!
Sugrumãtori neputincioşi sã se scufunde,
din coame înspumate viaţa ta rãsare.


traducere Dan Dănilă

Wolf von Aichelburg - Metamorfoze

Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânţând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleştare ocolind amarul.


Otrăvi, esenţe, mările cuprind,
albastrul iod şi sarea, ferecate
în zeama scoicii, viaţă strălucind,
în alge de talazuri legănate.


Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de muşeţel uitând de sine,
şi-n scoici pictând culorile bogate.


traducere de Dan Dănilă

Wolf von Aichelburg - Cuvânt cu cuvânt

Sã nu rosteşti cuvintele pe care
le simţi, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.


Încã nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de ai crede cã-l auzi acum.
Asteaptã, fă-ţi rezerve de tăcere,
aproape să-ţi rãmânã, ca un fum.


Când ştii exact ce trebuie să spui
nici nu mai eşti de trebuinţă, poate:
rămân cuvintele pe care-ţi pui
pecetea şi durează-nsingurate.


traducere Dan Dănilă

Petre Stoica - Pe undeva în derivă

Doamnă de unde veniţi până ieri
şi eu eram în derivă aveţi picioare
atât de frumoase sunt coloanele iadului legaţi-mă
de ele târâţi-mă în foc sunteţi sora laptelui smoala
şi aveţi un portret generos nu sunteţi cumva Ofelia
nu fecioara aceea palidă a fost mâncată de raci
dumneavoastră aveţi piper sub piele aveţi şi sex
şi zece unghii-porunci legaţi-mă de picioarele
proprii târâţi-mâ pe aleile iadului altfel
vă rup portretul am zis