Să mi se ia pentru o vreme trupul, să rămân suflet şi atât, să plâng cum plâng sufletele singure când li se face urât. Să mi se lase amintirea că am fost trup şi suflet odată, să mi se lase chipul vinei mele şi dreptul de a fi judecată. Să-not în marea lui cea mare şi să mă înfricoşeze înotul, din când în când să fii şi tu alături şi-apoi să cred că am pierit cu totul Să nu îmi fie clar cuvântul Lui, să-ncerc să-l aflu şi să mă-nspăimânt, să mi se lase toată îndoiala pe care am avut-o pe pământ.