Eram atât de trist şi atât de fericit încât strângându-te în braţe tot timpul îmi părea că are cătuşi de aer. El a trecut pe lângă mine şi mi-a zis: - Ce-mi dai ca să le tai? - Nu-ţi dau nimic, i-am zis nu vreau să mi se taie cătuşele de aer. El a plecat cu ochii scoşi de sub sprânceană a mirare eu am rămas acolo în încătuşare. Ce ţară, Doamne, pentru un copil!