Şi poezia e un somn Din care nu te mai trezeşti Cu ochii largi deschişi sub mări, Visând la spasmele lumeşti, Cu perle pleoapele plângând Sărate buzele albeşti, Nefericit, înspăimântat Printre comori piratereşti, Păreri de rău că nu-nţelegi Mişcarea gurilor de peşti, În calmul monştrilor sorbit, Măcar astfel să te fereşti, Fără să fii de tot primit, Nici înecat, nici viu nu eşti, Să poţi trânti o poartă grea, Să tragi perdele la fereşti, Şi poezia e un somn Din care nu te mai trezeşti.