Am cunoscut femei cu semne rămase dintr-o dragoste în care pieriseră toate cuvintele. Eşti aici, lângă mine, cum ar fi dintele nenorocirii într-un serai de mătase. Poate că dincolo de tine e moarte, Oraş cu toate străzile triste Se scutură frunzele-n vis, de aseară şi ceasul ceasul pleacă’-mpleticindu-se-n ciubotele sparte. Poros ciubăr de lapte zvârlit în faţa porţii Aud cum cresc vâtuii, seminţele şi piatra Şi-aşa solzos e cerul... Acum se scoală-n vatra de somn a catastrofei (discret ca o lectură) pădurile şi morţii.