Mai departe, mai aproape de centrul spaţiului, inima mea se consumă. Capul meu, ca o flacără de lumânare, mereu îşi perde ochii fierbinţi arzând mâinile tale nevăzute. El îşi hrăneşte lumina din seninul trunchi pe pământ şi pe mare. Minunată pradă şi sprijin al foamei- pământul - Minunat prilej de sete - marea. Flacără înceată, pierzându-şi ochii mereu fierbinţi,- arzându-ţi mâinile.