Umbra ta, lovindu-se de ziduri, iar se sparge-n cioburi colorate. Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă adunând pierdutele-i pătrate. Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii, peste geamuri ţi le-aşez cu grijă, verzi, albastre, galbene şi roşii, încoifate-n creştet cu o sprijă. Când te vei trezi, lipiţi de geamuri, arlechini din sticle colorate vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe soarele, mereu la jumătate.