Poporul meu contemplativ A fost belit în mod festiv. Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput Şi să n-aştepte ani mai buni De la marmita cu minuni. Că el, oricum, din post în post, E învăţat s-o ducă prost Şi hărăzit sa fie trist… M-apucă plânsul, deci exist! (“Poeme supărate rău” Editura Helicon, 1996)