Bun de pus la rană, Rău de pus la zid, Numai eu ştiu taina Fiecărui rid. Numai eu dau seamă Pentru cât am fost Înţelept de singur, Fericit de prost. Am hrănit orgolii Ucigând iubiri Şi-mi asum sentinţa Iernii din priviri Pentru mulţi paiaţă, La puţini îndemn- M-am purtat cu zeii Şi fricos şi demn M-am târât pe burtă, Am zburat prin cer, Fără ca vreodată Învoiri să cer. Partea mea cea neagră- Cu noroiul mort- Părţii mele albe I-a tot fost suport. S-au tot rupt din mine Cei flămânzi de har Fără să-şi asume Ultimul pahar. Pe degeaba înger, Drac plătit din plin - Înălţarea-mi este Singurul declin.