Dac-am uitat, iubito, cum te cheamă Şi cum se face ziuă-n ochi tăi, Ascunde-ţi visul plin de vânătăi, Şi nu-mi lua uitările în seamă. Prea mult colind pe-ntortocheate căi Şi prea puţin e loc să-mi fie teamă, Că dacă morţii eu i-aş spune" Ia-mă!" Tu i-ai zvânta şi umbra în bătăi. Dar nu încerc aceasta nici în glumă Ci doar mă-ntorc la tine şi te rog... Primeşte-mă, şi iartă-mă şi du-mă Din partea rătăciţilor zălog La carnea ta de soare şi de humă, Pe înstelatul cerului polog.