Pe scara sufletului meu M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu – Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea, Iar El urca surâzător spre ea!...
Şi ne-am oprit la jumătatea scării Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării Săgeţile perechilor de ochi, ca de-obicei – Ah! ochii Lui cum semănau cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu – El cobora solemn din conştiinţa mea Iar Eu urcam surâzător spre ea!...
„Revista Fundaţiilor regale”, VI, nr 2, februarie 1939