eu am văzut cum începe iarna - într-o după-amiază demult, când a început deodată să ningă, şi lumina, foarte decolorată, se coboară să atingă marginile gestului meu uimit. simţeam cum mi se aşează un cerc de mare singurătate în suflet. de aici - ştiam - aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă,drumurile mele spre înţelegere, spre tăgadă. căci iarna e vremea îngheţată în negare, când nici o cristală a vorbelor nu mai clipeşte în afară. răsfrângerile toate sunt îngheţate. eu ştiu cum îşi începe iarna dansul ei străveziu - un dans în răsturnata apă, şi amară, a vremii pe care n-o mai credeam adevărată. de asta eu râd când ninge - dansul ei iar mi se arată.