Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină. Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiţi cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici şi sufli-n lumânare…
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri În întuneric ochii mei rămân, Ş-alături luna bate trist în geamuri.