Am vrut să mă schimb pe unul mai bun, L-am căutat cu lumânarea, Înalt ca bradul, curat ca floarea, Și care noaptea să doarmă tun. Ce, cu mândrie, să-şi zică: unul Ca mine-n lume nu mai există. Frumos, cu educaţie ateistă, Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul. Ce bine! Ce bine! Ce bine! Și, pe de altă parte, vai ce păcat! Nimeni n-a vrut să se dea pe mine Și de-aceea am rămas neschimbat.