Pot să fiu uitat, pentru că nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească. Pot fi părăsit, pentru că nu-mi iubesc picioarele, pot merge şi cu aerul. Pot fi lăsat singur, pentru că sângele meu se varsă în mare oricum. E loc. Toate coastele s-au ridicat ca nişte bariere. E lumină destulă. Privirile mele nu văd decât o singură mască. Dar ea nu exista încă, aşa că e loc, e loc, este.