Și când eu nu voi mai veni nicicum cu pași pe care nimeni nu-i așteaptă, ci doar cu pași ce nu ating vreo treaptă și-abia plutind de-un dureros parfum,
vechi jilțuri ce prin colțuri se deșteaptă îmi vor întinde brațe moi de fum și ca o foaie-n fiece album s-o scutura o floare sau o șoaptă.
Vor plânge-n aer pașii selenari, b trânul jilț prin noapte o să geamă. Într-un portret uitat din ani școlari, un licean ce-n vremuri se destramă și-o ridica o clipă ochii mari