Adiacentele la ce-am de spus Erau acolo şi acuma nu-s, Ia-le de unde nu-s, adiacente, Căci nici în guşile fosforescente Nu mai găseşti nimic de luat, de pus. Visul mi-e plin de oarbă cutezanţă Cu care muşcă greul din distanţă, Greul pămîntului, pe sub pãmânt. Şi tot adună rime şi aluzii Ca întîmplările la colţul buzii, Fumînd ţigară şi-afumând un gând.