Venea din curte şi intra într-o gaură Din beciul casei. Era un şarpe gulerat, mai mult alb, alburiu. George era copil: - Uite şarpele, uite şarpele!
Şi baba: Nu da în el, Că ăsta e şarpele casei. Nu face nimic. Deocamdată nu i-a făcut nimic.
Dar peste o jumătate de an, ori un an, lar l-a văzut. Şi l-a lovit c-o măciucă. Se încolăcise pe ciomag şi el a ridicat Ciomagul în sus, şi era să-i cadă în cap.
Se zvârcolea să moară. Şi la urmă i-a părut rău. Da' ce s-a supărat mama când a aflat! Şi când ne-a ars, mai târziu, casa Zicea: ,,Vezi? Ai omorât şarpele casei..."