Ce îmbătrâneşte în noi că neaşteptat ne simtim într-o dimineaţă doritori să ne ascundem nume şi faţă? Ce îmbătrâneşte în noi că-ntr-un amurg de zi şi de viaţă ne găsim oameni de altadată, străini printre cei de azi, umbre în ceaţă? Nu-mbătrâneşte în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi.