Mi-e sufletul o lacrimă de vis Nedureros şi nerecunoscut. Tu eşti atât de singur în soarta mea închis Pari giuvaerul nimănui vândut, Urându-şi preţul ca pe un orb abis… Prin forma-ngustă a perfecţiunii Nu poţi să treci înveşmântat, Nici bucurat de cugetări străine. Un simplu cap în sine-ncoronat Cu părul lung adăugat de mine Şi-un abur rece ca să-ngheţe plasa De clopoţei prin care-ţi vezi mireasa.