Gemea şi urla şi mârâia cu gât de lebădă întins, gemea şi urla şi mârâia lupul întins prin prima ninsoare.
De ce gemi, de ce urli, de ce mârâi, de ce striveşti sub tine florile albe de zăpadă tu, care ai gât de lebădă, lupule, care stai întins pe prima ninsoare şi urli şi gemi şi mârâi...
Pleacă, mi-a zis el, du-te de lângă mine mi-a zis el, alungă-te, mi-a zis el!
Şi m-am dus şi am plecat şi m-am alungat şi am lăsat singur pe lup pe lupul cu gât de lebădă pe lupul care striga şi mârâia, plin de fulgi de zăpadă, întins pe prima ninsoare.