Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti, Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti Numai pe unul singur întru toţi, Aşa cum încă nici nu şti că poţi, Aşa cum încă nici nu poţi să şti, Împodobindu-ţi nopţile pustii Cu numai dorul tău de carnea sa, Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori, Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.