Pe drum mergeam alături. A toamnei melodie Tăcută se lăsase cu seara peste vie; Prin codrul de rugină, pe pajiştea pustie, Simţeam acelaşi freamăt în suflete că-nvie.
Era un vaier dulce şi dureros, un cânt Ce-n inimi se născuse şi-n ele ni s-a frânt. Apropiaţi deodată şi fără un cuvânt, Am stat să ne petreacă prin toamnă rece vânt.
Cu vocea ta sub ramuri sunând a părăsire, Mi-ai spus: - Să ne rămână trecutul nălucire, Când clipa veşniciei mi-o dai cu o privire… De ce în umbră glasul părea o amintire?