Când mă întorceam eu voluntar Din război, Am băgat de seamă Că timpului meu îi fuseseră amputate Inima, gura şi fruntea.
Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace, L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou, O mulţime de lucruri Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el Fel de fel de otravuri - Tristete, necazuri - Parca asa le zicea.
Lovitura de gratie i-a fost data in cap Cu o bucata de destin De esenta tare.
Iertati-mi expresia, Dar asta n-a fost viata ! De atunci, iata, am pierdut si jumatate din moarte Asteptandu-mi randul la coada, Ca sa v-aduc la cunostinta pricina mea, Aici, La judecata de apoi.