Ne uităm la nori Şi spunem că seamănă cu-o turmă de oi. Tresărim speriaţi când vedem lupul În cartea de zoologie. Alteori ne apucă un dor de munte Atât de puternic, încât Vedem cum începe să crească iarba grasă Pe birouri. Sunt gânduri care continuă să ne sosească Pe vechea noastră adresă, Pentru că fiecare dintre noi suntem Ciobanul care şi-a pierdut oile În subconştient.