Trăiau de mult timp împreună Şi cam începuseră să se repete: El era ea Şi ea era el, Ea era ea Şi el era tot ea, Ea era, nu era, Şi el era ele, Sau cam aşa ceva.
Dimineaţă mai ales, Până se alegeau bine Care cine mai este, De unde şi până unde De ce aşa şi nu altminterea, Trecea o groază de timp, Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sărute, Dar îşi dădeau seama, la un moment dat, Că amândoi sunt ea Mai uşor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caşte, Un căscat de lână moale, Care se putea şi croşeta În felul următor: Una căsca foarte atent Şi cealaltă ţinea ghemul