Vedea cu o lampă aşezată pe pervazul casei pustii, Casa în care locuise. Pipăia cu ajutorul vântului, Care atingea uşor Toate lucrurile pe care pusese el mâna. Auzea cu greul pământului (Acum nu-i mai era greu) Inima îi bătea într-o pasăre Pe cer.
Sunt destul de vast! A exclamat mulţumit
Şi glasul său a făcut cercuri pe ape, Ca o iscălitură indescifrabilă.