Ţin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine Maşini mici, Autocamioane, Tancuri Şi tot felul de picioare.
Am simţit soarele până la osii, Şi luna Pe la miezul nopţii.
Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Şi importante Am făcut bătături. Şi cu toate că-mi suport Cu destul stoicism Soarta mea de granit, Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulaţi numai pe partea carosabilă A sufletului meu, Barbarilor!