Afară-i vânt și-i gol ulciorul. -Hangiu smintit, dă fuga iar! Vreau vin ca zarea și ca dorul Și cum e jalea de amar. El însă-mi toarnă în neștire un vin adânc cu umbre lungi. -Bea! Dulce-i ca o amintire pe care-o chemi când o alungi. Ulcioru-i gol și-afară vântul… -Hangiu smintit, dă fuga iar! Vreau vin ca bezna, ca mormântul Și cum e moartea de amar. Hangiul însă-mi pune-n față un vin însângerat de vremi. Bea! Este dulce ca o viață pe care-o ierți când o blestemi.