Pages

Subscribe:

Ads 468x60px

...Păşiţi încet... se citeşte...

Matilda Cugler Poni - Ai auzit vreodată a lebedei cântare ?


Ai auzit vreodată a lebedei cântare?
Acel cântec de jale ce-l cântă pân ' ce moare?
Rosind recile unde cu pieptul său rănit,
O, spune-mi, acel cântec vreodat -ai auzit?

Ş-apoi, ai fost spre sară singur intr-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii şoptesc,
Și vârfurile toate tainic se înroșesc?

Şi ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?

O, cine-l poarta-n suflet acel dor fără nume?
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot îmblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare... tot dorind!


(1852 - 1931)
( Poezie din volumul "De la Dosoftei la Octavian Goga",
Editura " Minerva", București, 1972 )

Tristan Tzara - Şi simţeam sufletul tău curat şi trist


Şi simțeam sufletul tău curat şi trist,
Cum simți luna care plutește tăcută
După perdelele trase.
Și simțeam sufletul tău sărman și sfios,
Ca un cerșetor cu mâna-ntinsă-n fața porții,
Neîndrăznind să bată și să intre.
Și simțeam sufletul tău plăpând și umil,
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor.
Și simțeam sufletul tău strâns și umezit de durere,
Ca o batistă în mână în care picură lacrimi.
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ține
Cu nevăzute degete de fantasme.



(1896 -1963)