Dimitrie Cantemir - Biografie

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 1723), domn al Moldovei (1693 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român.

Viaţa şi cariera politică

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Cu prilejul unui război turco-austriac, a efectuat o călătorie în Europa Centrală, ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să se convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744).

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti - ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (Petru cel Mare) şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.

A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Dimitrie Cantemir - cărturar

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

 Opere principale

• Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o terminologie filosofică.
• Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.
• Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.
• Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
• Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
• Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Descriptio Moldaviae cuprinde trei părţi:

1. Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului.
2. În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări.
3. În ultima parte a lucrării există informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.

Alte opere

• Compendium universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale)
• Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor)
• Sistema religiae mahomedane
• Cartea ştiinţei muzicii (Kitab-i-musiki)

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieţii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice şi religioase, savantul punând în discuţie importanţa muzicii religioase şi influenţarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor şi tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor şi gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoţit de o culegere de melodii a diverselor compoziţii, precum şi un număr de 20 de creaţii proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice şi studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).

Bibliografie (surse) 

Istoria filosofiei moderne şi contemporane, Editura Academiei, Bucureşti,1984 

Dimitrie Cantemir - Despre moldoveni ... Căluşul

"...Osebit de jocurile acestea ce obicinuiesc pe la veselii, mai sunt şi alte jocuri cu eres, alcătuite cu număr nepotrivit, adică 7, 9, 11. Şi jucăuşii se cheamă căluşei şi se adună o dată într-un an, se îmbracă în haine femeieşti şi pun pe cap cununa de pelin împletită şi împodobită cu alte flori, vorbesc cu glas femeiesc şi, ca să nu se cunoască, îşi învelesc faţa cu pânză albă, şi în mâini poartă sabie goală, ca să taie cu dansa ori şi pe cine ar cuteza să le descopere faţa ; căci puterea aceasta le-a dat-o lor un obicei vechi, aşa încât nimeni nu-i poate trage la judecată când fac vreo ucidere întru acel chip.

Povăţuitorul cetei se cheamă stareţ şi cel de-al doilea primiceriu şi are datorie să întrebe ce fel de joc pofteşte stareţul şi apoi să spuie celorlalţi în taină, ca să nu audă norodul numele jocului până când nu-l va vedea cu ochii, pentru că ei au mai mult de o sută de sărituri, şi unele aşa de potrivite, încât aceia care joacă se pare că nici nu se ating de pământ, ci se poartă în văzduh. Şi cu acest fel de urmări, cu jocuri şi sărituri prin toate târgurile şi satele se petrec acele zece zile dintre praznicul înălţării şi al pogorârii Sfântului Duh. Şi întru această vreme nu se culcă ei nicăieri, fără numai sub străşinile bisericilor ; şi zic ei că de se vor culca la alt loc ar fi căzniţi de strigoaice.

Când se întâlnesc pe drum două cete de căluşei, bat războaie una cu alta şi ceaţa cea biruită este supusă celeilalte nouă ani. Şi întâmplându-se să se omoare vreunul la acest fel de bătaie, atunci nu se încape judecată şi nici judecătorul nu întreabă pe cel ce a făcut uciderea. Şi cel ce intră într-o ceaţă dintr-acestea, trebuie nouă ani în tot anul să se afle adunat dimpreună, iar întâmplându-se să nu se arate vreodată, atunci zic ceilalţi că este căznit de duhuri rele şi de strigoaice. Şi prostimea cea ereticeasca crede cum că ei au puterea să gonească acel fel de boale. Căci ei fac vindecarea într-acest chip adică : aştern la pământ pe cel bolnav şi încep a sări ; la o notă anume a cântării îl calcă fieştecare de la cap până la călcâie. Mai pe urmă îi zic la urechi nişte cuvinte alcătuite de dânşii înadins şi poruncesc beteşugului să se depărteze. Şi după ce fac ei aceasta de trei ori în trei zile, apoi urmează lucrarea care o nădăjduiau ei şi aşa, într-acest chip cu prea puţină osteneală se pot vindeca boalele cele mai grele care se împotrivesc meşteşugului doftoresc. Asemenea lucrare are şi nădăjduirea în farmece."

Dimitrie CANTEMIR - Plângerea inorogului (fragment)

Munti, crăpati,
copaci, vă despicaţi,
pietri, vă fărămaţi!
Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară,
munţii puhoaie pogoară,
lăcaşele Inorogului,
paşunele,
grădinele,
cernească-să,
pălească-să,
veştedzască-să,
nu înflorească,
nu înverdzască,
nici să odraslească,
şi pre domnul lor cu jele,
pre stăpânul lor negrele,
suspinând,
tânguind,
nencetat să pomenească.
Ochiuri de cucoară,
voi, limpedzi izvoară,
a izvorî vă părăsiţi,
şi-n amar vă primeniţi.
Gliganul sălbatec viieriu,
şi-n livedzile lui ursul uşeriu sa sa faca,
în grădini tărveleşte,
în pomat băteleşte să sa prefacă.
Clatească-să ceriul,
tremure pământul,
aerul trăsnet,
nuării plesnet,
potop de holbură,
întunerec de negură vântul să aducă.
Soarele zimţii să-şi rătedze,
luna, siindu-se, să să ruşinedze,
stelele nu scântaiedze,
nici Galactea să luminedze.

Dimitrie Cantemir - Singurătatea Inorogului

Singuratatea Inorogului, un bocet din Istoria ieroglifica a lui Cantemir si una din cele mai frumoase pagini din literatura româna.

Plecatu-s-au cornul Inorogului; împiedecatu-s-au paşii celui iute; închisu-s-au cărările cele neîmbiate; aflatu-s-au locurile cele necălcate; în silţele întinse au cădzut, puterii vrăjmaşului s-au vândut; surcelele i-au uscat, focul i-au aţitat, temeliile de la pământ în nuări i-au aruncat, nepriietin de cap, Corbul, gonaşi neosteniţi dulăii, iscoadă neadormită Hameleonul, şi toţi în toată viaţa îl pândesc.

De traiul, de viaţa şi de fiinţa lui ce nedejde au mai rămas? Nici una. Toate puterile i s-au curmat; toţi prietenii l-au lăsat, în lanţuje nedezlegate l-au legat; toată greutatea nepriietinului în opreala Inorogului au stătut. Iară de acmu, în ceriu să zboare, n-a scăpa; o mie de capete de ar avea, iarbă n-a mai mânca. Unul, Lupul, ce şi acela depărtat, n-are cum îi folosi, nu-l poate agiutori. De nu altă, încaile să-l tânguiască, încailea să-l jeluiască, încai să-l olecăiască! Filul, măcar că într-această parte s-ar afla, însă greuimea a sări nu-l lasă, grosime în sine îl apasă, în strâmtori primejdioase, în valuri aşe holmuroase să să arunce nu-ndrăzneşte şi micşorimea sufletului dinluntru-l opreşte. De cu sară, Filul ştire au luat, de preţul tăiat, s-au înştiinţat, ce ar fi putut să şi va i s-ar fi cădzut, ce în locul mângâierii, răspunsul curmării să dă: „1.000 de ani la opreală de ar fi, un dram de panzehr n-aş putea găsi”. Ce mângâiere i-au rămas? Nici una Ce sprijeneală i-au rămas? Nici una! Ce priietin i să arată? Nici unul!

 

Dimitrie Cantemir - Istoria ieroglifică

[PRUNDUL EVFRATHULUI MĂRGĂRITARIU NAŞTE]
Prundul Evfrathului mărgăritariu naşte,
Cămila din iarbă cele scumpe paşte.
Mâna Afroditii cunună-mpleteşte,
Evfrathul Evropii nou lucru scorneşte.
Din cele cu soldzi Helgile iveşte,
Norocul ce va toate biruiaşte.
Cu(nu)na-npletită norocul o tinde,
Capul fără crieri cu mâna o prinde.
O, Helge, ficioară, frumoasă nevastă,
Nevastă ficioară, ficioară nevastă,
Cămila să ragă, tâlcul nu-nţăliagă.
Margă la Athina ce iaste s-aliagă.
Ficioară nevastă, nevastă ficioară,
Peste şese vremi roada să-i coboară,
Fulgerul, fierul, focul mistuiască,
Patul nevăpsit nu să mai slăvască.
[ÎN MUNTELE CEL ÎNALT...]
În muntele cel înalt coada Struţului,
În copaciul cel mai mare cornul Boului.
Galbănul şi albul toate biruiaşte,
În cap de Cămilă corn de buăr creşte.
Vrăjitorii vândzători ce nu nemeresc?
Pe frumos soare şi lună, toate povestesc.
[ÎN CINDZĂCI DE SINGEROASE...]
În cindzăci de singeroase
Vom pre cele lăcrămoase,
Ochii umedzi să le ştergem,
La moşie să ne mergem
Vidra peşte, Corbul stârvuri
Cerce-n vârtopi, nu prin vârvuri
Să să urce fără cale,
Şi să-şi cate ale sale.
[CU PENELE ŞOIMUL...]
Cu penele Şoimul vântul despicând,
Cu Bâtlanul negru cuvântul puind,
Corbul dinceput cu rău tirăneşte,
Nici din hereghie pre drept stăpâneşte,
Ce-n cuibul altora oaăle ci-au scos,
Tare laba Şoimului le va da-le gios.
Cel ce un corn, iute, mai iute la minte,
Ale sale cere cu svinte cuvinte.
În curândă vreme, după fulger, tunul
Rău îi va detuna, din mulţi păn'la unul.

1705

Dimitrie Cantemir - Curate-ţi varsă rugile

Curate-ţi varsă rugile.
Cu cele puţintéle te slujéşte.
De cele multe fugi.
Multe ascultă. Grăiaşte puţintéle.
Taci cele tăinuite.
Învaţă-te celor mai mici…
Celui mai mare urmează…
Ridică zăbăvile. Nemica te miră.
Probozeşte pe cel mândru.
Leapădă cele rele.
Învaţă-te lui Dumnezeu a trăi.
Învaţă-te a muri.