http://www.archive.org/embed/EmilCioranAmurgulGandurilorEp.1LecturaMaiaMartin.mp3
Emil Cioran, Amurgul gândurilor ep. 1
lectura Maia Martin
Emil Cioran, Amurgul gândurilor ep. 1
lectura Maia Martin
Adriana Bittel, Cum încărunţeşte o blondă, lectura Delia Nartea
Adriana Bittel
Cum încărunţeşte o blondă. Povestiri din secolul trecut
lectura Delia Nartea
Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist)
http://archive.org/embed/01Introducere&playlist=1
Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist)
Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist)
lectura Elena Petrescu
înregistrare 1990
Editat de Gelu Ionescu
https://archive.org/details/01Introducere
Emil Cioran, Ispita de a exista, lectura Cristina Victoria Cherţ
http://archive.org/embed/IspitaDeAExista&playlist=1
Emil Cioran, Ispita de a exista
lectura Cristina Victoria Cherţ
editat de Victor Ion si Vasile Carapit
https://archive.org/details/IspitaDeAExista
Emil Cioran, Ispita de a exista
lectura Cristina Victoria Cherţ
editat de Victor Ion si Vasile Carapit
https://archive.org/details/IspitaDeAExista
Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea
Mircea Cărtărescu, Irish cream
http://archive.org/embed/AstaziMirceaCartarescuIrishCreamPovestiriDinIrlandaInterpreteazaAdrianPintea2053min
Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea
Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea
Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cartarescu
Mircea Cartarescu, Enciclopedia Zmeilor
lectura Simona Soare-Ivănescu
înregistrare 2004
Editat de Gheorghe Musatoiu
lectura Simona Soare-Ivănescu
înregistrare 2004
Editat de Gheorghe Musatoiu
Alecu Donici - Ariciul şi cârtiţa
- Sunt liberă, am dreptul,
O cârtiţă zicea,
Pe sub pământ cu-ncetul,
Să scurm cât mi-ar plăcea.
Şi cine poate oare de mine să se lege,
Când eu mă cred în lege?
Prefac în ţărnă neagră pământul sănătos
Şi-l fac moşinoios...
- Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,
Neîmpăcată ură
Asupra tuturor ca tine vietăţi,
Ce zac în răutăţi.
Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă,
Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori;
Văd iarăşi o grădină de frumuseţi cuprinsă,
Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori.
Şi pentru ce tu oare nu scormoleşti gunoaie,
Ca să lucrezi în ele cât vrei la moşinoaie,
Iar nu pământ curat:
Cunoaşte dar, că duşman îţi sunt neîmpăcat...
După aşa cuvinte, ariciul iată, vede
Un moşinoi mişcând;
Cu armele-i întinse la dânsul se repede
Şi cârtiţa mi-o scoate abia, abia suflând.
- A! Îmi căzuşi pe ace,
Ariciul ei îi zice, — socot că te-am pătruns? —
- Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face.
Oftând ea a răspuns.
- Ei fie! astă dată te las în bună pace,
Ariciul îi rosteşte, dar iată-ţi hotărăsc
Să spui la ale tale: ce-i bun să nu atace!
Sunt publicişti pe lume ce purure cârtesc.
(Şi fabula aceasta chiar lor o dăruiesc).
Ei cred că au dreptate pe orice om s-atace,
Încât lor nu le place:
Dar totuşi câteodată ariciul îşi găsesc.
Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară
Cucoșul, știți prea bine, că are însușire
De a ne da de știre
Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări.
El, făr-a se supune
La reguli și cercări,
Când adevărul spune,
E ca un fabulist;
Iar când arată timpul e cam naturalist.
Știu dar că la o moară, cucoșul prin cântare
Morarului da veste la vreme de mâncare.
Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind,
Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime
Izbea din înălțime
În aer spumegând,
Morarul simțea foame. Deci iese el din moară
Și vede cum cucoșul, sărind pe-o grindișoară,
În pene se umfla,
Din gât se încorda,
Ș-apoi, căscându-și pliscul, se pare că cânta.
Însă a lui cântare, de vuiet mistuită,
Era neauzită.
Morarul trist se duse în moară, așteptând
S-audă mai degrabă cucoșul său cântând.
Așteaptă, măi morare,
C-așa-i și-n lumea mare:
Când relele năravuri vuiesc neîncetat,
Atuncea adevărul nu este ascultat.
Adrian Păunescu - A către e
Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Şi de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheţa.
Şi nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale,
Vocalele împărăteşti
Care am fost şi care eşti.
Şi de la A până la A
E toată nebunia mea
Şi de la E până la E
Cum trece viaţa repede.
Şi A spre E ridică glas,
Iubito, singură-ai rămas
Şi E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.
Mai stai îi spune A lui E
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai, îi spune E lui A,
Mă duc, că se va-ntuneca.
Şi jos, într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor,
Iubitul meu, cu a de mână!
Nimic din noi n-o să rămână
Şi ne vom stinge-ncet, încet
în insectar şi-n alfabet.
Adio, E, frumoasa mea,
Îi plânge depărtarea A
Şi de la A până la E
Un pod ceţos de ţurţuri e,
Şi de la E până la A
Consoanele se vor usca,
Şi vai, când strângi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA!
Şi E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Şi A nu ştie că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.
Adio, E, iubirea mea,
Semnează trist vocala A.
Emil Brumaru - Cântec naiv
Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,
Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,
Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici
După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie.
Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leşină dulci cucoane
Vărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu cacao.
Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză
Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză:
"Afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât..."
din volumul 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (2018)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
