George Almosnino - Şi somnul ca drumul

poate că apa s-a încălzit în pahar
dar afară plouă
şi somnul îmi aduce aceeaşi nelinişte
ca drumul
până la fereastră sunt o sută de ani de-ntuneric
până la unghiile mâinii
o oră de dragoste
poate că apa o să-ngheţe-n pahar
mai devreme decât ne gândim
dar nu ştiu decât
să mă rostogolesc din pat
până la piciorul mesei

mi-e frică de scaunul acela
pe care mi-am pregătit
hainele de duminică


(Din vol. "Nisipuri mişcătoare" - 1979)

George ALMOSNINO - Și eu deasupra aşezărilor fericite. În patul meu trec mările (fragment)

cum amestec eu cuvintele
cum fac din ele o pastă
bună de pus pe pâine
cum aud eu bârna troznind
cum mă împiedic de toate nimicurile
cum mâna mea lasă jaluzeaua să cadă

vorbe atât de strâmte
ochiul atât de uriaș

cu fiecare zi ne apropiem
chipuri vesele sănătoase
fără încetare ne apropiem
dacă ne-am așeza
la umbra unui pin
ne-om trage șepcile peste ochi
am opri timpul
ciuperca albă scorojită de lene
crescând din miazma apropiată

(îmi amintesc de gura mea
de trupul meu
ca începutul acestui munte
zărit când nu te aștepți)

mama s-a stins într-un pahar
așezat pe pervazul ferestrei
voia să zboare
până ce brațele au ajuns milioane de brațe
așezate în ordinea lor

un tren trecea
priveam șinele goale
tata venea acasă odată cu noaptea
alb de spaimă își pipăia carnea

pe crestele uscate ale vânturilor
viața atât de scurtă
între două versante
o voce vorbind
cu echivocul altei voci
aici lumea cu neașteptatul ei zilnic
dincolo pietrele umplând noaptea
pisc al ochiului stins
sub pleoapele nemișcate

George ALMOSNINO - Strânge firimiturile mamă

cineva încearcă la ușă
mamă
strânge firimiturile de pe masă
ascunde-mi vapoarele de hârtie
în coșul cu rufe
pune glastra cu flori pe noptieră
ochelarii așează-i peste albumul familiei
aranjează-ți un zâmbet pe față
spune-i că abia m-ai născut
dorm
cineva încearcă la ușă

George Almosnino - Schimb

nopțile mele s-au facut
scoici obosite de apa

poți sa te închini departarii
unui zero de creta
sau unui calapod
pe care se trag
toate sufletele

ştiu un joc liniştit
cu copii adormiți
lânga guri de tun

ştiu un joc vechi
în care se înlocuiesc doar mâinile

cineva îmi daruie o piatra
cerând în schimb brațul meu drept

George Almosnino - Prin Fereastra Spartă

lovituri egale
leşie aruncată pe trupul tău
ezitarea sexului dezgolit
în ochii lumii
viclenia spinărilor bune
baltă în care zace o pâine
uitată de un copil
în ora lui de graţie
doamne
moartea veselă la ora opt
musca se învârteşte şi bâzâie
pe acest pământ
locuibil