Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie

pe plaja pustie și palidă,

voiam să mă-ncarc de cenușa

cocorilor mei nestatornici

și vântul greoi să-mi adoarmă

în plete cu apa năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte

țigara mai albă ca luna,

și-n jurul meu - nimeni, doar marea

cu forța-i ascunsă și gravă;

voiam să rămân în septembrie,

prezentă la trecerea timpului,

cu-o mână în arbori, cu alta-n

nisipul cărunt - și să lunec

o dată cu vara în toamnă...

Dar mie îmi sunt sorocite,

pesemne, plecări mai dramatice.

Mi-e dat să mă smulg din priveliști

cu sufletul nepregătit,

cum dat mi-e să plec din iubire

când încă mai am de iubit...

Nina Cassian - Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix și sferic,

nici zdreanța mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
– ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.

Nina Cassian - Platonism

Iată că-ţi pun parafa de sfîrşit
chiar ţie, mare iubire, mare iubire…
Taraful a plecat, paharele s-au golit,
şi-am rămas în patul nupţial, fără mire.

Se vede că nu mi-a fost dat
decît schimbul inelelor, ploaia, oftatul…
Se vede că nu mi-a fost dat să cad în păcat
lîngă trupul tău, mult sărutatul.

Vulturul dragostei care ne purta peste-abis
cerea carne mereu.
Dar Făt-Frumos
nu şi-a tăiat coapsa pînă la os –
şi-am căzut amîndoi pe pămîntul deschis.

Aşa e legenda, amintită destul.
Vulturul ţipă şi-acum, nesătul!

Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie

Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie şi palidă,
voiam să mă-ncarc de cenuşă
cocorilor mei nestatornici
şi vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apa năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
ţigara mai albă ca luna,
şi-n jurul meu - nimeni, doar marea
cu forţa-i ascunsă şi gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt - şi să lunec
o dată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
Mi-e dat să mă smulg din privelişti
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit...

Nina Cassian - Proiect de înţelepciune

Ştiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mâinile mele foşni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zâmbeai lângă mine
buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,
şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,
veşnic (sau până la moarte).
Şi am să spun că aveai câte-un profil,
care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriţi ca două gîze imense,
prinse în ploaia de-april.

O să mă laude-acela, fără-ndoială.
”Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală... “
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care...

Nina Cassian - Poeme în limba spargă

BALADĂ

Gorsul îşi astrige dagul,
neurcit, nemirunit.
Jos, sub magăre,-i vereagul
surf pe care l-a ţonit.

S-a plevins cu spină ţargă
din căţie şi vlara.
Vâricând pe Chilnic Margă,
chilnicul arlise: “Gra !”

Făligată-i craia vendă.
Făligată foarte mult.
Lane, lane, gors de bendă,
unde ţi-e corinul ult?

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

RONDEL

Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atâta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam sugic,
Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-morbobozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

ORAŢIE

Custuliţă, custă naţă,
voitan de sâmbinică, sâmbineaţă,
felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
de sâmbineaţă s-a goitat,
arva şi-a turnutat,
suză nouă a cârmotat,
cu flaniţă s-a zitat.

Mare zercă au licurat
două sute de beliferi,
o sută de belifori
din cei mai belifari,
numai nepoţi de ghiulari.

Şi-n păsărit de joare,
au zâmbat cu toţii la chiultunoare
şi am chiultunat în sus
până la filifus,
până ce laii s-au drugit
şi coroavele s-au prefărit.

Şi chiar felitul Cinere,
fetelite să-i fie trinele,
s-a ochelit pe-un dal,
pe-un dal Logodal,
şi noi cu toţii,
maraoţii,
cu ferinda, gorinda,
cu ferioana, goriana,
zicem mulţi ani să trăiască
Bion şi Bioana !

Poezie în limba spargă

În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!

Morala: În lanțuri apa să se tragă!

Nina Cassian - O întâmplare

Ieri am văzut fantastica luptă
dintre o femeie care iubea și un bărbat
care n-o mai iubea, și părul ei agitat
și gura ei, de albul dinților întreruptă.
Vorbea și vorbea, el tăcea, ea vorbea agitat,
lovind cu vorbele în timpul revolut.
Nu-i răspundea nici un sunet de scut.
Timpul era total dezarmat.
ea avea argumente, el nu avea,
el pleca spre o femeie străină;
el era de vină și străina era de vină;
și nevinovată era femeia care iubea.
Vorbele ei aveau o noblețe firească,
noroiul patimii lăsase doar aurul cast.
El își privea mâinile ca să nu o privească
și constata între ele un oarecare contrast.
A fost o fantastică luptă nedreaptă.
Aerul șuiera parcă păstrând în el
trecerea a o mie de săgeți neajunse la țel.
Totul în jur cădea mai jos cu o treaptă.

Nina Cassian - Candori

« E la fel ca atunci. Ca la optsprezece.
Aceeasi apa, aceeasi lacomie de trandafir,
aceeasi aplecare a trupului
si spaima de sarut, si a te trezi din somn e-o fericire
si sambata si targul Mosilor,
toate acelasi. »

- Atunci, ce s-a schimbat ? intreaba domnul invatator.

« Nu stiu. N-am invatat lectia.
N-am invatat nici o lectie.
Am lipsit de la lectie.
N-am putut sa vin la scoala
pentru ca am fost sanatoasa. »

- Atunci, am sa te las repetenta, spune domnul invatator.

« Asa si trebuie. O sa mai incerc.
O sa ma straduiesc. Poate ca-mbatranesc
pan’ la semestrul urmator »

Nina Cassian - Forma Si Continut

Într-un recipient de lut,
am introdus un continut.
Dar continutul cel netot
n-a izbutit sa intre tot.
Ceva mai mult de jumatate
îi atârna înca la spate,
iar jumatatea de la cap
tipa si dânsa: „Nu încap!”
Atunci am convocat poetul
sa faca treaba cu încetul.
Poetul a intrat în vas,
dar continutul a ramas
afara ca si-acum un ceas.

Nina Cassian - Miracol

Si, înfrumusetat de dragoste,
ai început sa cânti... Alaturi stam,
privindu-ti buzele sunatoare.
Era un cântec înflorit si pur,
sonorizând lumina din pahare,
taind suave cercuri în vazduh
si argintându-mi rochia albastra.
Era un cântec foarte cunoscut,
dar nou nascut pe buza ta amara,
încât m-a turburat nespus de mult,

si-am plâns cu fruntea îngropata-n cântec.

Nina Cassian - Orgoliul iernii

Calcam împreuna pe maldare de prune
ca pe-un elastic si vânat pamânt.
Aerul mirosea a horinca si amaraciune.
Asteptam sa ma scoti din toamna, cât mai curând.

Nu trebuia sa astept, ci, neaparat,
cu puterile mele sa zgâriu rugina târzie,
si-atunci, pocalul iernii, din argint strecurat,
ca un trofeu, mi s-ar fi cuvenit numai mie.

Asa, împart cu tine gerul lucid,
si-acest triumf comun nu poate sa ma bucure.
Înca nadajduiam, în nesigurul toamnei fluid.

Iubirea a ramas închisa-n strugure.

Nina Cassian - Cântec de iarnă - Nicu Alifantis