Romulus Vulpescu - Speisekarte pour five-o\'clock tea. Experiment gastronomic

Cvas, chefir, caimac, smântână,
frişcă, jintiţă, zer, lapte:
gros, chişleag, iaurt, prins, acru;
îngheţate: vafe, cupe,
ice, marojnoe, casată,
glace, pe băţ, gelato, cremă,
pagotó, parfait, dondurma,
garapiña, mantecado;
limonade: oranjadă,
coca, ţitronadă, pepsi,
suc, sirop, sorbet, sangría,
hidromel, orjad, fructola,
mied, salep, nectar, socadă,
mursă, chisăliţă, bragă;
ceai, infuzie, tizană:
chimen, rozmarin, ienupăr,
romaniţă, coriandru,
mintă, izmă, sunătoare,
muşeţel, cruşín, roiniţă,
odolean, melisă, nalbă,
siminoc, soc, tei, sulfină;
capuţiner, şvarţ, cacao,
şocoladă, casanova,
mazagran, cafea: espresso,
moka, inka, filtru, neagră,
ness, turcească, zaţ, cicoare,
malţ, marghiloman, orzoaică,
surogat de nechezol.

Alivenci, brânzoaice, bálmoş,
baclavá, bezele, bretzeli,
blamangele, bulzi, brioşe,
biscuiţi, budinci, buşeuri,
cataíf, covrigi, crochete,
călţunaşi, corăbioare,
cozonac, colivă, crémeş,
chec, profiterol, pateuri,
flan, gogoşi, ghisman, ruladă,
cranţ, minciuni, găluşti, fursecuri,
melci, mascote, macaroane,
mucenici, pogaci, piroşte,
pandişpan, picromigdale,
prăjituri, plăcinţi, pişcoturi,
pizza, poale-n brâu, saleuri,
merdenele, pască, tarte,
savarină, uscăţele,
ştrudele, sarailie,
tort, trigoane, turtă-dulce,
tăiţei cu brî' cu la',
dóboş, lángoş, vargabéleş.

Áfine, agrişe, -agude,
ananas, banane, -alune,
aguridă, arahide,
chitre, cantalupi, caise,
coacăze, căpşuni, cireşe,
corcoduşe, bob, curmale,
dude, lúbeniţe, pepeni,
fragi, fistic, harbuji, granate,
alămâi, gutui, măline,
grep, năut, măceşe, mure,
mac, moşmoane, mandarine,
nuci, migdale, mere, piersici,
pere, prune, portocale,
rodii, smeură, smochine,
zarzăre, susan, scoruşe,
roşcove, stafide, struguri,
vişine, compot de perje.

Şnaps, ambrozie, holercă,
cidru, basamac, must, bere,
tescovină, maraschino,
anason, absint, vişnapuri,
pipermint, vutci, curação,
drojdie, coniac, poşircă,
spirt, vin, ţuică, secărică,
gin, vinars, rachiu, prăştină.,
vurt, trăscău, lichior, grog, bitter,
şliboviţă, afinată,
şpriţ, şampanie, amalfi,
punci, vermut, rom, carcalete,
pálincă, mişmaş, mastică,
zaibăr cu sifon sau borvis.

Bígi-bígi, acadele,
caramele, ciucalată,
cuişoare, scorţişoară,
chitonag, tetreá, bomboane:
acrişoare, dulci, fondante,
de colivă şi de tuse,
gogoroane, mostochine;
lăptişor de matcă, miere,
gem, betel, rahat, jeleuri,
colofan, halva, cofeturi,
fagure, şerbet, praline,
miambal, drajeuri, dropsuri,
marţipan, magiun, melasă,
malţ, peltea, sugiuc, lentiscă,
pastă de pistil, povidlă,
pervedea, tahân, alviţă,
zahăr: vanilat, tos, pudră,
cándel, căpăţână, cubic,
zăhărel cu zaharină
şi-un picuţ de marmeladă.


(1993)


din volumul Versuri (1995)

Romulus Vulpescu - Carte poştală 1

Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt şi ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Şi nu există Sud.

Braşovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Şi orgi dogite-n gât.

Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec,
Şi te aştept în van.

N-am să revin, n-ai să revii:
Munţi mici, munţi mici şi trişti...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exişti.

 din volumul Arte & Meserie (1979)

Romulus Vulpescu - Gynecultură

E o fată
Cultivată
De prietenii ei
Cultivatori
Amatori
De femei.
Ea are pentru lei
Un cult
Aproape ocult.
Ei o preţuiesc mult
- Şi cu temei -
Fiindcă le seamănă.
Şi toţi seamănă
Idei:
Bob cu bobi,
Snob cu snobi.
Zisa postură
- Nostimul hobby -
Tare-i desfată,
Drept care, fată
O adevărată
Cultură:
Microbii.

(1963)

Romulus Vulpescu - Carte poştală 2

Stau într-o cafenea la Târgu Mureş
Şi beau cafea.
Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş,
Cu lume rea.

N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un şef
Şi întrevăd demersuri.

Abandonat de tine, trag tutun
Şi mi-e cam silă,
Că-n barbă - aborigenele văd un
Semn de prăsilă.

Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureş,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureş...

din volumul Arte & Meserie (1979)

Romulus Vulpescu - Acteon

Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste
Jilave râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu muşchi elastici şi cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeţi celeste,

Cutezăor ţintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare,

Să scapere din zaua splendídului penaj
Împrăştiaţi luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,

A arcului centură trecând după grumaji,
Şi plin de colb de astre - deci, pulberi ce scânteie -
Să-mi spăl sudoarea frunţii în undele lactee.

Romulus Vulpescu - Homo Sapiens

Bag seama că acum iar bate ceasul
să mă retrag a doua oară-n peşteri:
să trag la gura grotei noastre scunde
o lespede puternică, de-o tonă,
şi să-ncep iar să zgârii în pereţi
gravuri neo-rupestre-n alb şi-n negru
(policromia ne-a rămas afară).

E drept, are să pută-ngrozitor
două-trei ere încă-a hoit de homo!
Dar ce frumos luceşte în ştiinţă
- după un alt cuaternar istoric -
albitul osuar al unui trib...

Afară, dinozaurii ţestoşi
prind să-şi ascută creasta carapacei
de pavăza de gresie-a intrării.


16 ianuarie 1969)

Romulus Vulpescu - Epitalam

Anotimp de iubire al apelor lungi
sunând toropit şi prozodic în maluri,
când plouă cu astre-ostenite de vârstă,
întoarse în mâluri primare de fluvii...

Bogatele trupuri de carne lichidă
cu vinele verzi - somnoroase tulpine de lintiţi;
artere submerse - liane de nuferi clorotici;
nervoase vibrări de unde subţiri şi foşnite,
imensă-ncordare de fibre foind:
iuţi păstrăvi, plevuşcă futilă, bibani melancolici,
şi somnii placizi - acuaticii muşchi răscoliţi;
crap matur, viclean - o, monstruos biceps al deltei!

Periodic răstimp al apelor calme,
cu mari înfloriri germinale de icre:
maci roşii şi negre lalele - pretexte vitale;
şi sălcii sumare-aşteptând despletite
fecunda plecare-a polenului - ploaie
întoarsă în mâluri primare de fluviu...

Plastic şi lin, căprioare-fecioare-ngenunche
să soarbă mult-nobilul filtru de dragoste.
Boncăluiesc lizierele codrilor umbrei:
cerbi rămuroşi aşteaptă ceremonia primitivă.

Omul coboară spre mare, delungind malul drept,
stârnind prelungi îmbrăţişări de buruieni şi de floare.
Femeia urcă spre izvoare, mângâind malul stâng,
sărutând prelung nupţiale verbine, şi iarba, cu tălpile goale.

Izvoarele pleacă din munte spre marile golfuri,
adună - din plantele sterpe, din luturi fertile -
ostrovul, beat de miresme, ce-aşteaptă
perechea pornită să-l caute.

Steaua polară e veşnic deasupra:
aceeaşi,
singură.

(1959)

Romulus Vulpescu - Trist amor

Închis prin odăiţe adânci şi suferinde,
Îmbrăţişăm - spre ziuă - pe câte-un pat îngust,
Femei adolescente dar mature la bust,
Privat de-ale iubirii repere şi merinde.

Stătea un aer jilav, şi rar, şi fără gust,
Trăgând brumate pleoape de abur pe oglinde:
Şi ceas de ceas, un cinic destin părea că vinde
La un mezat de silă un inedit din Proust.

Înţepeniţi în cripta urâtei necropole
- Un habitaclu umed cu două seci busole -
N-aveam măcar de pază, o spadă între noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poţi trece.
...Şi ne priveam cu ochii deschişi,rotunzi şi goi,
Simţind cum ne-mpietreste, treptat, o ură rece.

Romulus Vulpescu - Duminica de ieri

Aprind ţigara şi te-aştept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.

Foşnesc şoptit - vecini cu vântul - plopii
Şi degetele-mi vântul le resfiră...
E-o linişte de umbră când te-apropii,
Şi mâna mea vibrează, şi e liră.

Ni-s paşii mici şi rari, porniţi spre gară
Peronul despărţirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineţie - toamna-ţi stă pe buze.

Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri şi-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, târg. Rămâne rana.

Romulus Vulpescu - Testament

Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală

Şi-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!

Las operele-mi - toate - în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii

Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.

(23 iunie 1956)

Romulus Vulpescu - Telefon

Odaia ta - pustie de bărbat -
Cu husele penumbrei de vacanţă,
Şi uşa,-n care n-are rost să bat,
Şi patul - m-au uitat cu siguranţă.

Mi-a mai rămas un singur sclav,fidel
într-un regat ucis de intrigi sumbre:
La glasul tău,fac din exil-apel
Să mă evoce,muzical,din umbre,

Dar cifrul de semnale sună-n gol:
A timp oprit şi gri ce ne desparte...
Complice cu-al absenţei protocol,
Mai pică de pe-un raft,murind,o carte.

Ironic,telefonul-ferm,lucid,
Deşi trădat - doar el mai înţelege
Că,imbrancindu-mi episodu-n vid,
în alt culcuş,încoronezi alt rege.

Mai stăruie un miros de tutun,
Răcit în amintiri şi în dantele:
Şi sun nebun,inoportun,sun,sun
Dar nu se-ating de receptor nici ele.

El,totuşi,pătimaş,tot cheamă lung,
Mecanic,ritmic,a sfârşit de lume,
înnebunit că - aparat şi ciung -
Mâini n-are : când revii,să te sugrume.

Romulus Vulpescu - Infatuare

Îmi sunt contemporan - şi mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.

N-am decât vârsta gândurilor mele,
Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;
În mâini port un buchet de asfodele
Şi-n ochi - un ev de fum şi-un zeu ucis.

Pot foarte bine să rămân închis
Şi să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gând proscris,
Murind la fel în orişicare piele...

Doar uneori, cum mă răsfrâng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.


1968

Romulus Vulpescu - Cavalerii orelor

Cavalerul orei de zori
Vibrează sub solzi:
Cerul n-a mai sădit sori,
Lumina sună din corzi.

Cavalerul orei de ceară
Stoarce mierea din stelele coapte,
Cu umbre de paloş măsoară
Cozile Căii de Lapte.

Cavalerul orei de vis,
Tăvălit în ape de var,
Adoarme - cum i s-a prezis -
La cel mai albastru hotar.

Cavalerul orei de somn,
În platoşa caldă de smalţ,
Pe ţara de plumb este domn,
Dar pierdu de la piept un smarald.

Cavalerul orei de moarte
Ridică degetele de aur:
Metalele cupelor sparte
Se-ntorc în teluric tezaur.

Cavalerii orelor pleacă
Egali, către zodii de taină:
Poate cel cu mantaua săracă
Să-ţi prindă ora neştiută de haină.

(1953)

Romulus Vulpescu - Upanişad sau Tratat despre echivalenţe

Frunzele în ramuri? Prizoniere.
Libere să freamăte? Părere.
Liberă e frunza doar spre toamnă;
Libertatea clipei o condamnă
La căderea liberă, pe drumul
Consumat înspre pământ şi tumul.
De iluzii, veşted se desparte
Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

(1964)

Romulus Vulpescu - Destin

Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea îngustă,fără pernă
Crezând că aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eternă".

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesă
Eu par un ceas truver,rătăcitor,
Tu eşti o ora magică prinţesă.

Sperăm cu disperare amândoi
Că ni-e deajuns o-mbrăţişare-n fugă
Şi că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visându-ne-n secret
Perechea pasionată şi celebră
Trăind în moarte, fără de regret,
Un scurt şi iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim...dar cuplu consacrat,
Culcat calm,în culcuş fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăţa şi cum se doarme.

Romulus Vulpescu - În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seama că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seama că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Romulus Vulpescu - Romanţa

«Să ne iubim cât suntem încă màturi»
Spuneam spre seară, sărutându-ţi sânii.
«Să ne iubim, printre dojeni şi sfaturi,
Uitând calendaristica ţărânii».

– Priveşte-mi mâna, crâncenă pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsă-atâtor fete
Cu-al căror trup am săvârşit păcate.

Reţine clipa: fruntea se usucă
Şi coapsa amuţeşte-n aşternuturi;
Şi tâmpla grea atâta-i de uitucă,
Şi ochii se destramă sub săruturi.

Curând, sau mai târziu, ne vom supune
Îngenuncheaţi Prea-sumbrei Principese,
Ceruţi de rădăcini cu guri nebune,
Multiplicaţi în vrejul care iese.

Opreşte-ţi sus, pe umărul meu, gura:
Restituiţi de cursul clorofilii,
Cu buze vineţii va fi mălura;
Platanul va foşni din verzi sigilii».

Romulus Vulpescu - Ruga mea de seară

Îngăduie, Doamne, să-mi închei
Rugăciunea de seară ca de-obicei:

"Bunule Dumnezeu,
Cînd ai să vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întîi pe cîinele meu,
lăsîndu-mă-n viaţă pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătîi.

Şi să nu mă socoţi mişel,
Dar fie-mi oricît de greu,
Părinte,-ndura-Te-a-mi hărăzi,
După ce şi-o da sufletul, înc-o zi:
Că moartea lui s-o plîng eu."

Din volumul Vechituri şi Novitale - rime, Editura Paralela 45, 2005

Romulus Vulpescu - In fiecare zi - interpret Tudor Gheorghe

Romulus Vulpescu - CARMEN MERETRICIS pentru M. R. P.

Se cîntă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cînta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".

Era o poamă de paişpe bani,
Cu hoit alintat şi cu ochii tirani
Că se cordea cu fanţi caramani
În Crucea de Piatră.
Puţea a tutun, a doftorii şi a spirt.
Artiştii fraieri o-ncorona cu mirt
Cînd îi făcea trataţii la birt
În Crucea de Piatră.
Şi se purta numa-n liliachiu:
De oful peştelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.
Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:
"Să mă vază toţi craii hoit ce am,
Cum n-a văzutără ei neam de neam
În Crucea de Piatră...".
Venea droaie: grubări, codoşi, venetici,
Mucoşi de gimnaz cu coşuri, că nici
Să mai fi fost dame-aşa de gagici
În Crucea de Piatră.
Venea şi boieri - d-ăi de umblă-n caleşti;
Şi-ambasadori suspina la fereşti...
Şi pentru ea s-a tăiat şapte peşti
În Crucea de Piatră.
Zicea o marghioală-n Vitan, trepăduşa -
- Alege-s-ar prafu' de ea, şi cenuşa ! -
Că mă-sii i-a zis Pena, şi Corcoduşa,
În Crucea de Piatră.
Da' nişte mămici de la trei cuplărăi,
Cu nişte coarde de pui de găi
O-nvidia (domnule, oameni răi
În Crucea de Piatră).
Cînd înnemerea muşterii mai de soi -
Cu clifturi inglişe şi bumăşti purcoi -
Făcea cu aceştia "Romanţa în doi"
În Crucea de Piatră.
Dar dama c-un domn a plecat într-o zi,
Cînd striga oltenii la prune tîrzii...
De ea, de atunci nu se mai auzi
În Crucea de Piatră.
Zic unii că are palaturi ca-n vis,
Că cîntă-n şantanuri la nemţi, la Paris...
Că ţaţele nu se mai satur' de zis
În Crucea de Piatră.
Căci aşa ţi se-ntîmplă destinul în viaţă:
Păcat c-o să moară-n streini - cîntăreaţă.
Putea să se-ajungă, la urmă, şi ţaţă
În Crucea de Piatră.

 din Arte & Meserie  (1979)