Romulus Vulpescu - Trist amor

Închis prin odăiţe adânci şi suferinde,
Îmbrăţişăm - spre ziuă - pe câte-un pat îngust,
Femei adolescente dar mature la bust,
Privat de-ale iubirii repere şi merinde.

Stătea un aer jilav, şi rar, şi fără gust,
Trăgând brumate pleoape de abur pe oglinde:
Şi ceas de ceas, un cinic destin părea că vinde
La un mezat de silă un inedit din Proust.

Înţepeniţi în cripta urâtei necropole
- Un habitaclu umed cu două seci busole -
N-aveam măcar de pază, o spadă între noi

Spre-a interzice puntea pe care n-o poţi trece.
...Şi ne priveam cu ochii deschişi,rotunzi şi goi,
Simţind cum ne-mpietreste, treptat, o ură rece.