Nichita Stănescu - Artemis

Tigrii sunt zvelţi, fiindcă-i iubeşte ea.
Ea e Artemis! Ea poate, ea ştie.
Palisandrii se-nchină cu umbră grea
când trece şi sună sandaua ei vie.
Ea-şi ţine inima în trupul meu
şi coama şi-o ţine în ramuri.
E arcul ei vertical curcubeu!
De degete-i flutură flamuri.
Ea e Artemis! Vorbeşte când vrea
Tace când vrea, ca delfinii.
Ea vede zigzaguri numai de stea
şi gândeşte ca iarba, în linii!
Ea-şi tine timpul în reci nisipuri
dintr-o clepsidrã de noapte-zi.
Dacă vrea ea, pe chip, şapte chipuri
ca ale mele-i pot străluci !