Romulus Vulpescu - Romanţa

«Să ne iubim cât suntem încă màturi»
Spuneam spre seară, sărutându-ţi sânii.
«Să ne iubim, printre dojeni şi sfaturi,
Uitând calendaristica ţărânii».

– Priveşte-mi mâna, crâncenă pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsă-atâtor fete
Cu-al căror trup am săvârşit păcate.

Reţine clipa: fruntea se usucă
Şi coapsa amuţeşte-n aşternuturi;
Şi tâmpla grea atâta-i de uitucă,
Şi ochii se destramă sub săruturi.

Curând, sau mai târziu, ne vom supune
Îngenuncheaţi Prea-sumbrei Principese,
Ceruţi de rădăcini cu guri nebune,
Multiplicaţi în vrejul care iese.

Opreşte-ţi sus, pe umărul meu, gura:
Restituiţi de cursul clorofilii,
Cu buze vineţii va fi mălura;
Platanul va foşni din verzi sigilii».