Petre Stoica - Insomnie

noapte lungă noapte fără sfârşit
insomnia intră prin gaura cheii de la uşă
intră prin coşul casei lins de lună
intră prin butonul veiozei
intră prin ţesătura draperiei
vulturul evadat din dulap
bea ultima ta picătură de apă
un cal nechează întruna sub fereastră
în pod şobolanii bat darabana
te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi
te-a trădat până şi aroma portocalei
nimeni nu îţi întinde colac de salvare
în această noapte în această fiestă onirică
lungă nesfârşită insomnie
şi deodată bătaia clopotului de dimineaţă
zguduie geamurile patul pereţii
ce se prăbuşesc peste ţine
şi adormi sub molozul orelor