Gheorghe Tomozei - Ierbar de nervi

Beau apă
din palmele sparte de piroane.

Beau din aer
ca dintr-un râu din care încă nu s-au scos
peștii.

Tinerețea mea? Cartus
pierdut în iarbă.

Muzica? Ceva deasupra morții.
Pictura? Muzică-n asceză.
Dragostea? Floare afazică.

Beau
un vin răspicat.

Lumina-ngreunată de morți neștiute
o umple ploaia – ca un tipar de bani.

Nu-mi voi trăda
solitudinea.

Veniți să vedeți noaptea
cu ochii mei de un verde antic,
încredințați-vă acestor două mâini
cu care conviețuiesc,
lăsați-vă striviți de cartea mea
care e un ierbar
de nervi!