Leonida Lari - Sonet de an nou

Fulguie-ncet ca într-un somn tihnit
Cu visuri într-o singură culoare,
Deşi nu eşti, oraşul s-a-nvelit
Cu o zăpadă atotiertatoare.

Păşesc prin ea la fel că într-un somn
Spre-o albă constelaţie - Ascetul -
Pe solul nins cărarea ta de Domn
Se troieneşte-ncetul cu încetul.

Învinşii nu pot fi iubiţi - îmi zic -
Şi râd în sinea-mi ca de-o rătăcire
De-a fi iubit învinsul de-un nimic.

E Anul Nou, toţi strigă fericire,
Iar eu m-adun tăcută într-un plic
Cu destinarea în nemărginire...


Din volumul Leonida Lari, Al nouălea val, Editura Glasul, 1993