Nina Cassian - Orgoliul iernii
Calcam împreuna pe maldare de prune
ca pe-un elastic si vânat pamânt.
Aerul mirosea a horinca si amaraciune.
Asteptam sa ma scoti din toamna, cât mai curând.
Nu trebuia sa astept, ci, neaparat,
cu puterile mele sa zgâriu rugina târzie,
si-atunci, pocalul iernii, din argint strecurat,
ca un trofeu, mi s-ar fi cuvenit numai mie.
Asa, împart cu tine gerul lucid,
si-acest triumf comun nu poate sa ma bucure.
Înca nadajduiam, în nesigurul toamnei fluid.
Iubirea a ramas închisa-n strugure.
