Mihai Eminescu - Viata Mea Fu Ziua

Viata mea fu ziua si ceru-mi un senin,
Speranta, steaua de-aur mie-mi lucea în sân
Pâna ce-ntr-al meu suflet deodat-ai aparut ­
O, îngere cazut!

Si doua stele negre lucira-n negru foc
Pe cerul vietei mele; ­ iar geniul-noroc
Ma lasa-n lume singur, dispare în abis
De nour si de vis.

O raza din privire-ti viata mi-a-nnegrit,
Din sânul meu speranta divina a fugit;
Norocul si-a stins steaua... De m-ai iubi macar ­
O, înger de amar!

Dar nu!... Din lumea-mi neagra tu zbori în calea ta;
Sub pasul tau pe-arena de aur vei calca
Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,
Ci vecinic te visez.