Iată înşiruirea
aceasta de oase arcate
încovoiate
curbate
gardul acesta de
şipci ce împrejmuiesc banalizata imagine a
peisajelor
sufletului – zici
şi ar fi bine să
greşeşti
de fapt vorba (şi
ideea) fiind de un
grilaj de coaste
plasat peste o
groapă a leilor
sau poate că nici
grilaj
nici zăbrele
ci
sunt chiar oasele
leului care a trecut din
creat
în
increat
din furia atacului
pomenindu-se
în
albe fâşii de
capitulare –
mai zici şi
ca vamă de
reabilitare
eşti gata să
apari la televiziune pentru a propune
ca barem o oră
din fiece zi a noastră
să devină
obligatoriu
o r a n a
ţ i o n a l ă d e l i c h i d a r e a n a i v i t ă ţ i
i.
27.VII.1992
