! atîta doar, m-au fermecat
buzele tale, pelerine,
şi-n somnul Morţii m-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
şi-n somnul Morţii m-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
! mult ochii mei au lăcrimat,
trupul linţoliu de suspine,
în Casa Morţii încuiat
cu tine-alăturea de mine,
în Casa Morţii încuiat
cu tine-alăturea de mine!
! cu ziduri ne-au înconjurat,
cu groază, ură şi cu line
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, şi pe mine,
vestminte line, in curat,
pe tine, suflet, şi pe mine!
! să te trezeşti nevinovat
cu sîngele-ţi curgînd în vine
funebru fluviu! Morţii dat
cu tine-alăturea de mine,
funebru fluviu! Morţii dat
cu tine-alăturea de mine!
! să te trezeşti împresurat
de toată Moartea care vine,
în somnul Morţii ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
în somnul Morţii ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
! atîta doar au învăţat
buzele tale sibiline:
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
!atîta doar ne-au învăţat,
atîta ştiu morminţii bine,
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
! neînceput s-a încheiat
totul şi totul nu ştim cine
l-a preursit şi ne-a lăsat
cu tine-alăturea de mine, l-a preursit şi ne-a lăsat
cu tine-alăturea de mine!
! cine aici ne-a îndrumat
făpturile-ne angeline?
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine,
ne-au omorît şi ne-au culcat
cu tine-alăturea de mine!
! singur doar crinul înălţat
la gura Morţii încă ţine
farmecul ce ne-a fermecat
pe mine, suflet, şi pe tine,
farmecul ce ne-a fermecat
pe mine, suflet, şi pe tine!
! singur doar crinul înălţat
petalele-şi închide-n sine
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alăturea de mine,
cu-un farmec ce ne-a fermecat
cu tine-alăturea de mine!
! poate că sufletu-ţi plecat
cu-al meu n-o să se învecine
nicicînd de-acum: ţi-am sărutat
buzele tale pelerine,
nicicînd de-acum: ţi-am sărutat
buzele tale pelerine!
! fie deci binecuvîntat
sicriul Morţii ce ne ţine
căci pentru-o clipă te-am aflat,
aievea, suflete, pe tine,
căci pentru-o clipă te-am aflat
aievea, suflete, pe tine!
! în suferinţa cărnii-am stat
ca Moartea să mă învenine,
să-mi aflu sufletul, aflat
plin de parfum cum crinul plin e,
să-mi aflu sufletul, aflat plin de parfum cum crinul plin e!