Lucian Blaga - Andante

Purtam inca in noi, fara izbanda, visuri, cu libertati imaginare ne-nganam.
Mai stau de paza ca in flacari, stau ca sabii severii plopi pe langa drumul ce-l umblam.
Sa evadam din cuviinta si din pravili — indeamna cateodat' din inima un glas, si din caverna sa, cu grai de-argint, un greier indeamna zi cu zi si ceas cu ceas.
Pe deal, intr-o podgorie stropita vanat, te-as duce uneori, sa ne lovim de soare.
Sa ne intampine o piersica pe creanga ca un pacat de aur, toamna, pe dogoare.
Se-ntampla, pentru ochii tai (ochi de padure), sa-nchipui uneori o vanatoare-vis. intr-un noian de frunze rosii, de odihna, gandesc sa-ti pun sub cap un iepure ucis.
Chemari de corn si goane pe la vaduri, din ceas de zori si pana-n ceasurile lunii, ne ispitesc mereu, spre vai, spre culmi, pe
unde asemenea sa devenim salbaticiuni.
Dar totdeauna, iar si iar, ca sabii plopii se-mpotrivesc.
Suntem invinsii fara lupte in dureroasa urbe, umbre printre umbre — de vanatori uitam, de soare si de fructe.