Rodian Drăgoi - Prăpastia dintre noi

Stau în genunchi pe buza ei crăpată
ninge cu fulgi enormi dintr-un perete

visului meu i-a mai căzut o roată
iar ţie-ţi mor cuvintele de sete

de când te-ai dus eu doar pe mine mă mai am
nici umbra ta nu-ncearcă să vină înapoi

numai miresmele grădinii îmi bat cu pumnii-n geam
cu genele-am să mătur zăpada dintre noi