Constanţa Buzea - Atât de rar ne este dată starea

atât de rar ne este dată starea
de calm curat când ninge şi-mprejur e
o rarişte de pini ori o pădure
ca fumul ne-nconjoară depărtarea

când printre trunchiuri ţapii trec să-şi mute
puii şi mângâiatele lor ciute
încremenind de teamă când se-aude
umbra mişcându-şi marginile ude

când mult iubindu-te aş vrea prosteşte
să te îndemn să-ţi poruncesc priveşte
acum nu mai târziu şi nu pe fugă

când mult iubindu-te răspund în rugă
trădez rănită starea noastră rară
de blând vânat adulmecat de fiară


Din volumul Constanţa Buzea - Rouă plural, Editura Vinea, 1999