Constanţa Buzea - Dedicaţie

Cuvintele sunt boala de care suferi, oare ?
Frenetice de sila, anemice de sete,
Maidane pustiite cu ciini muscati in cete,
Cuvintele fac toate o lume de turbare.

Cuvintele aminte aduc de-un semn de groaza
De clipe-ngindurate, ranite si supuse,
Cind vocea mumei tale pe tine te nascuse,
Nu trupul ei, ci umbra sfioaselor ei fraze.

Taci ratacit de-atunci, tacerea te razbuna.
Cuvintele fac raul pe care ti-l refuzi, in timpla ta batrinul bea vin cu ochii uzi,
Asupra zilei tale rasare-o dubla luna.

Si cum nu sunt iluzii, vor fi mereu pasi singuri
Care sa-ti lege trupul de viata vreunui mort.
Poetii cred intr-una-n albastrul limbii cort,
Ei mor de poezie cum altii mor de friguri.

Cuvintele — surpare de praf in mintea ta -Dorm fara nici un sprijin, urite ca naravul.
Cuvinte sau gunoiul infloritor, sau sclavul
Incovoiat de limba-i din ce in ce mai grea.