Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 1723), domn al Moldovei (1693 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român.
Viaţa şi cariera politică
Dimitrie
Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din
comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La
15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a
stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta Poartă,
înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
În
perioada martie - aprilie 1693 , după moartea tatălui său, a fost domn
al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors
la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. Cu prilejul unui
război turco-austriac, a efectuat o călătorie în Europa Centrală,
ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să se convingă
de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare,
şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. Din
1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui său Antioh,
acesta fiind ales domn.
S-a
căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit
doi copii, Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus
Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 - 1744).
Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710,
având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în
Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă s-a orientat spre Rusia.
În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi încercat alipirea
Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al
domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost
împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.
După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească.
După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti - ţinutul
Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia,
unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui Petru I (Petru cel Mare)
şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a
acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de
Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.
A murit pe moşia sa Dimitrievka la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
Dimitrie Cantemir - cărturar
A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714.
În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de
gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme
ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul
secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Opere principale
- Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o terminologie filosofică.
- Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.
- Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din ţările române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.
- Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
- Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
- Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.
Descriptio Moldaviae cuprinde trei părţi:
- Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a lungul timpului.
- În partea a doua a lucrării este înfăţişată organizarea politică şi administrativă a ţării. S-au făcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi, înmormântări.
- În ultima parte a lucrării există informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.
Alte opere
- Compendium universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale)
- Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor)
- Sistema religiae mahomedane
- Cartea ştiinţei muzicii (Kitab-i-musiki)
Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă,
este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în
perioada vieţii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu
aprofundat al muzicii otomane laice şi religioase, savantul punând în
discuţie importanţa muzicii religioase şi influenţarea acesteia de către
muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori
otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor şi tematicilor, exemplificate
printr-o redare a notelor şi gamelor într-un sistem de note. Este prima
lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul
studiului este însoţit de o culegere de melodii a diverselor compoziţii,
precum şi un număr de 20 de creaţii proprii. Datorită acestei
lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca
fondator al muzicii laice şi studios al celei religioase sub numele de
Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).
Bibliografie (surse)
Istoria filosofiei moderne şi contemporane, Editura Academiei, Bucureşti,1984
